Organizația HORA susține actuala...

18/09/2019

Ministerul Finantelor a agreat p...

07/08/2019

Specialiștii din industria HoReC...

17/04/2019

​HARTA INTERACTIVĂ a turismului...

13/04/2019

Specialiștii din industria HoReC...

02/04/2019

Hochland relansează gama de spec...

26/03/2019

1/5
Please reload

Mâncare printre şuruburi.

21/07/2014

O cunoaştere cât mai bună a alimentelor nu este un privilegiu al gurmanzilor care se desfată cu cele mai rafinate preparate culinare. Unii au un regim alimentar specific, de care le depinde sănătatea sau chiar viaţa. De aceea, sau fără un motiv anume, fiecare dintre noi are dreptul de a fi informat corect în ceea ce priveşte mâncarea zilnică, pentru că aceasta nu trebuie privită niciodată ca orice altă marfă care este vândută şi cumpărată.

Indiferent de domeniu, căutăm mereu specialişti de încredere. Asta înseamnă că acel om trebuie să ştie cam tot ce este de ştiut într-un domeniu anume, iar, în acelaşi timp, să avem certitudinea că nu ne înşală. În afară de specialişiti în comerţ, a căror menire principală este să îşi vândă marfa la cel mai bun preţ, când aţi văzut ultima dată un specialist în alimentaţie într-un supermarket?

 

Când reparăm ceva prin casă, poate avem doar o vagă idee despre materialele necesare, dar când intrăm într-un magazin specializat de bricolaj, vom găsi oameni care le par celor neiniţiaţi nişte enciclopedii în materie de şuruburi, cabluri sau vopsele. Luăm exact ce ne trebuie, pe încredere, şi avem sentimentul că ştim mai mult decât atunci când am intrat. În schimb, dacă la raftul supermarketului ne interesează detalii legate de nutriţie, tehnici de preparare sau chiar de provenienţa anumitor alimente, nu are cine să ni le furnizeze. Deşi vând produse foarte perisabile, nici cele mai renumite lanţuri de supermarketuri şi hipermarketuri din Bucureşti nu au specialişti în alimentaţie în magazine, ci doar lucrători comerciali şi supraveghetori, care să se asigure că activitatea comercială merge cum trebuie. Aşa se face că, atunci când avem, în acelaşi magazin, un raft de alimente, iar chiar alături, unul de orice alt produs, să zicem… şuruburi, lucrătorii acelui magazin ne vor putea da mult mai multe detalii despre şuruburi.

 

E drept, este mult mai uşor să găseşti un om care se pricepe la şuruburi decât un specialist în alimentaţie. Dar, oare, ce este mai important? În mod sigur, magazinele cu de toate sunt o formulă comercială foarte rentabilă, dar, în calitate de consumator, vreau să am certitudinea că nici eu nu ies pe minus. Când văd în cea mai mare hală alimentară din Bucureşti tarabe cu detergenţi faţă în faţă cu un stand de carne, această imagine nu îmi dă impresia de carne curată, în pofida sloganurilor de detergenţi! Chiar dacă cele două nu se amestecă, ideea de aliment sănătos se prăbuşeşte imediat. În magazinele mici, de cartier, cele de tip afacere de familie, încrederea şi respectul sunt baza supravieţuirii în lupta cu marile lanţuri comerciale. Chiar dacă nu îşi permit să angajeze un specialist alimentar, vor încerca să dea un răspuns cât mai informat, în timp ce, în supermarket, la o banală întrebare, ni se dă numărul de relaţii cu publicul al corporaţiei, unde răspunde un specialist în comunicare, nu în alimentaţie. Chiar dacă este una dintre cele mai importante probleme dintr-o societate, în România, publicul larg este foarte puţin informat în ceea ce priveşte alimentaţia. Această informare trebuie să vină, în primul rând, din partea instituţiilor statului, abia apoi de la mass-media şi de la specialişti privaţi.

 

Un consumator european ar trebui să fie educat să cunoască atunci când este înşelat grav şi în mod constant, dar şi să înţeleagă importanţa alimentaţiei, iar asta este treaba statului căruia îi plăteşte taxe. Acest consumator trebuie să perceapă propria alimentaţie ca pe o prioritate în viaţa sa, iar alimentaţia, în general, ca pe o problemă de siguranţă naţională. În acelaşi timp, mi se pare un act de perfectă normalitate să le sesizez anumite nereguli grave instituţiilor de control.

 

Dar ce ne facem când auzim de la reprezentanţii acestora replici care apără o normalitate bolnavă, chiar dacă foarte confortabilă pentru funcţiile lor ? De exemplu: “Dar în toate supermarketurile este la fel“ sau “Nu ştim dacă este o neregulă, pentru că sunteţi primul care o sesizează“. De ce i-ar păsa unui chef de mâncarea proastă şi ieftină? Pentru că gastronomia adevărată la care aspiră nu poate fi creată şi susţinută doar de elitele unei societăţi. Pentru asta, fiecare consumator trebuie să fie conştient de mâncarea zilnică. Fie că este un aliment alterat, păstrat necorespunzător sau cu origine incertă, nu orice se vinde se mănâncă. Poate nu mâncăm cu tacâmuri de argint în fiecare zi, dar de ce am alege să ne cumpărăm mâncarea de lângă şuruburi?

Ziarul "ring"

Please reload

Parteneri