Organizația HORA susține actuala...

18/09/2019

Ministerul Finantelor a agreat p...

07/08/2019

Specialiștii din industria HoReC...

17/04/2019

​HARTA INTERACTIVĂ a turismului...

13/04/2019

Specialiștii din industria HoReC...

02/04/2019

Hochland relansează gama de spec...

26/03/2019

1/5
Please reload

MASTERCLASS BRUICHLADDICH

28/04/2017

Marți, 25 aprilie, la Kane World Food Studio a avut loc prezentarea cu degustare – Masterclass – The House of Bruichladdich.  În cadrul evenimentului desfășurat pentru whisky & gin aficionados, invitații au degustat o selecție rafinată de Single Malt Scotch Whisky și un gin premium, provenite de la faimoasa distilerie The House of Bruichladdich.

 

Special guest a fost Joanne Brown, Brand Ambassador of The House of Bruichladdich, care a prezentat istoria Bruichladdich-ului şi distilatele sale: gama de whisky Bruichladdich – The Classic Laddie, Port Charlotte, Octomore şi ginul The Botanist.

 

 

 

THE BOTANIST

 

Conceput, distilat și realizat artizanal de către legenda distilării Jim McEwan, The Botanist este un gin artizanal super-premium, distilat la Distileria Bruichladdich pe insula sălbatică Islay din arhipelagul Hebride, Scoţia.

 

În urma consultării cu botaniști profesioniști din Islay, Dr. Richard și Mavis Gulliver, Maestrul Distilator McEwan a selectat 22 de plante și flori aromatice ale insulei pentru a augmenta o suită de nouă extracte vegetale de gin clasic. Botaniștii culeg sezonier și sustenabil cele 22 de plante cu mâna de pe dealurile, malurile și mlaștinile de pe această insulă fertilă din Hebride și apoi le usucă atent, pregătindu-le pentru distilare.

 

The Botanist este distilat prin picurare în ultimul aparat de distilat alcool Lomond din lume. Descris ca fiind „un coș de gunoi răsturnat, supradimensionat, făcut din cupru” de către Tom Morton în excelenta sa carte „Spirit of Adventure”, acest alambic inovativ, vechi de 60 de ani, a fost recuperat dintr-o distilerie abandonată de whisky de către geniul ingineresc Duncan McGillivray, care l-a transportat în Islay pe o barjă, înainte de a-l instala la Bruichladdich.

 

Deși a fost inițial proiectat să funcționeze la o presiune semnificativ mai joasă decât distilatoarele comerciale obișnuite, Jim McEwan a mai facut o serie de modificări radicale care au avut drept scop încetinirea procesului de distilare. Scopul a fost de a maximiza refluxul vaporilor grei, concomitent cu extragerea blândă a uleiurilor esențiale din plantele insulare culese.

 

Procesul de distilare este lent, aproape dureros de lent, dar: „rezultatul”, susține McEwan, „este un gin foarte seducător, fin ca satinul, cu arome florale explozive și un gust bogat și discret. Acesta este un gin atât pentru minte, cât și pentru gust - ginul unei persoane gânditoare. The Botanist este ca o suflare de Islay botanic într-un pahar.”

 

Acesta este un gin conceput în spirit de aventură, un alt exemplu al dorinței progresistului distilator Hebridean de a întreba: „ce ar fi dacă?” Este o filosofie care se extinde la admiratorul ginului care se bucură să experimenteze, punând întrebări care se întind dincolo de răspunsurile familiare clasice. Ce s-ar întâmpla dacă explozia de arome din The Botanist din Islay ar fi unită cu și mai multe plante culese?

 

Complexitatea stratificată a ginului The  Botanist  este o sursă de inspirație pentru mixologii profesioniști care apreciază potențialul aromelor de a culege ingrediente din propriile medii locale - de a adauga o dimensiune foarte personală acestui alcool complex.

Indiferent dacă această individualitate este exprimată ca o răsucire botanică a unui Martini clasic sau ca un cocktail elaborat, rezultatul în mod cert va fi o provocare pentru convențional, va pricinui dezbateri și va pretinde o nouă perspectivă.

 

Prezentat elegant într-o sticlă făcută la comandă din sticlă flint albă, pe care au fost inscripționate numele tuturor celor 22 de plante insulare culese, sticla ginului The  Botanist  prezintă în plus și proveniența și patrimoniul de distilare ale acestui unic Islay  Dry  Gin.

 

 

CREDEM CĂ PLANTELE CULESE FAC DIFERENŢA

 

Cu zece mii de ani în urmă, căutarea plantelor a fost singura cale de viață pentru toți oamenii. Milioane de ani de dezvoltare umană au trecut înainte ca un grup de oameni să se stabilească într-un loc și să planteze culturile care, în cele din urmă, au umplut supermarketurile de astăzi. Înainte ca revoluția industrială să ne fi transformat în locuitori ai orașului, cercetam în mod obișnuit pădurile, tufișurile, malurile râurilor și coastele maritime pentru a adăuga varietăți sezoniere și arome mâncării noastre cultivate.

 

Sfidând lumea modernă, unii dintre noi am continuat să căutăm, nu pentru că am avea nevoie, ci pentru că este captivant.

Instinctul de vânătoare este viu și, odată împrospătat, se zbate cu putere înăuntrul nostru. Ideea de hrană sălbatică, „Food for Free”, după cum Richard Mabey a numit-o în mod memorabil, continuă să intereseze.

 

Câțiva dintre noi încă se mai aventurează, probabil să adune mure toamna sau, probabil, vara târziu ciuperci de câmp scăldate în roua dimineții. Și mai puțini au încredere să identifice un gălbior sau să adune untișor de pe marginea apei sau să guste frunze tinere de mesteacăn primăvara, dar schimbarea este în aer.

 

Grupuri mici, dar dedicate, de mixologi se întorc în lumea sălbatică pentru a redescoperi gustul bogat de arome uitate, în timp ce simțurile noastre au fost învăluite de omogenitatea modestă a hranei ambalate industrializate. Mai mulți mari bucătari își dezvoltă acum ideile și își construiesc meniurile în jurul aromelor sălbatice, dar cu drag culese, și al experiențelor senzoriale care au fost ignorate de câteva generații încoace.

 

Există oportunitate și inspirație peste tot - în fiecare parc urban și de-a lungul fiecărui drum de țară. Putem să ne alăturăm lor, fie recunoscându-le abilitățile de mixologie, fie sprijinindu-le munca în timp ce ne jucăm sau poate privind grădinile și gardurile vii locale într-o lumină diferită. Culesul plantelor poate schimba modul în care percepem lumea, în care mergem pe stradă. O băutură nu va mai trebui să fie niciodată la fel.

 

 

DISTILAREA

 

Distilarea ginului The Botanist este un proces lent, lent, lent. Temperatura alcoolului din alambic este mărită până când este suportabil de fierbinte la atingere. Literalmente suportabilă. Este testată cu mâna până se simte ca fiind potrivită - nu se utilizează termometre. Apoi, plantele de bază sunt încărcate manual în vasul alambicului într-o anumită ordine și răspândite folosind bare de amestecare pentru a forma un fel de pătură care stă pe suprafața lichidului. Acestea sunt apoi infuzate timp de douăsprezece ore înainte ca presiunea aburului să fie din nou mărită până la punctul de fierbere și vaporii încep să se ridice la gâtul vasului puternic modificat. Vaporii ridicați ajung mai întâi la un grup de 85 de țevi subțiri din cupru la gâtul vasului, furnizând o suprafață extinsă de cupru, un puternic agent de curățare. Apoi ajung la o cutie de apă la capul alambicului, care răcește vaporii și provoacă un reflux al oricăror uleiuri grele care ar fi trecut de cupru. Numai vaporii cei mai puri și cei mai ușori trec la 90 de grade și intră în brațul Lyne în care caseta care conține plantele Islay este construită. Acestea sunt ținute în saci de muselină țesută rar prin care vaporii pot trece cu ușurință, dar chiar și în acest stadiu există o țeavă de reflux care readuce orice alcool condensat mai greu la gâtul alambicului.

 

Etapa finală a călătoriei este de-a lungul condensatorului cu tub lung și în recipientul transparent de alcool final unic, propriu ginului The Botanist, din care distilatorul ia probe pentru a determina prețioasa inimă a distilatului.

 

 

 

 

ALAMBICUL LOMOND

 

„Un coș de gunoi răsturnat, supradimensionat, făcut din cupru” este modul în care Tom Morton îl descrie în excelenta sa carte „Spirit of Adventure”. Dezvoltat după cel de-al doilea război mondial, Lomond a fost o încrucișare experimentală între un alambic cu coloană și unul cu vas proiectat pentru a răspunde cererii în creștere de spirtoase dintr-un single malt.

 

A fost conceput ca un alambic îndrăzneț pe principiul „one-stop-shop” de către inginerul chimist Alistair Cunningham și arhitectul Arthur Warren în 1955, niciunul dintre ei nefiind un mare estet - ca o modalitate de a crea o varietate de stiluri de whisky. Elementul-cheie al proiectului era gâtul-coloană urât, gros. Acesta putea avea trei secțiuni detașabile suplimentare pentru flexibilitate, imitând efectul diferitelor lungimi de „gât”.

O secțiune conținea trei plăci de rectificare, care creșteau sau scădeau acțiunea de reflux. Aceste plăci, ca și storurile romane, puteau fi deschise în diferite grade de la o poziție orizontală la una verticală. În mod corespunzător, secțiunile detașabile ale gâtului puteau prelungi sau scurta înălțimea gâtului, variind astfel unghiul brațului Lyne - în sus pentru un whisky o idee mai ușor, în jos pentru unul mai greu.

 

Primul Lomond, un aparat de distilat de 11.600 litri capacitate, construit de Ramsden, a fost instalat în 1959 la Inverleven, Glasgow.

Recuperat din Inverleven de Duncan MacGillivray, acest alambic a fost transportat în Clyde cu barja, în jurul Mull of Kintyre și, în cele din urmă, în Islay, unde a andocat la Port Ellen, înainte de a face ultima călătorie spre Bruichladdich.

 

Inspirația. Cum apare? În ce moment a realizat maestrul nostru distilator Jim McEwan că acest cilindru de cupru, extraordinar de urât, diform, avea potențialul de a distila un gin sublim și delicat?

 

Poate că a realizat că era conceput să funcționeze încet, la presiune scăzută; conceput să fie modificat; conceput cu creativitatea distilatorului țesută în însăși structura sa.

Ce ar fi dacă?

 

 

JIM MCEWAN

 

Jim McEwan este unul dintre cei mai cunoscuți distilatori din Scoția. El a fost introdus în „Galeria celebrităților” a revistei Whisky, la o ceremonie organizată la Londra, pe 20 martie 2014. Reputatul Dave Broom, jurnalist specializat, a scris: „Nu există mulți oameni care să poată spune că au avut orice job în domeniul whisky-ului. Dar, din nou, nu există nimeni ca Jim McEwan.”

 

A început să muncească pe 1 august 1963 ca dogar ucenic la Bowmore și, după ce a lucrat în toate celelalte zone ale distileriei, a ajuns maestru de pivniță și apoi mixolog ucenic. În 1986 a devenit manager de distilerie la Bowmore și a început să călătorească în lume ca ambasador al distileriei. „Dacă exista o expoziție de whisky, Jim era acolo, iar atunci când vorbea, nu vorbea doar despre whisky-ul său, ci despre insula sa. Jim a făcut Islay cunoscut în lume, iar lumea s-a îndrăgostit de Islay.”

 

„El îi face pe oameni să râdă, îi face să plângă (la modul bun), îi face să se gândească, îi umple cu pasiunea pe care o are pentru whisky-ul său și pentru insula sa. Mai presus de toate, îi face să înțeleagă că whisky-ul este despre oameni. Nicăieri nu este acest lucru mai clar decât la Bruichladdich unde a fost Maestru Distilator de la redeschiderea sa din 2001.’’

 

„Îmi amintesc că stăteam pe malul Loch Indaal cu el în 1999, privind spre Bruichladdich, pe vremea aceea închis. „Mi-ar plăcea ca acea distilerie să se redeschidă”, a spus. „Este o rușine că e închisă”. Acum este unul dintre cei mai mari angajatori din Islay, creând legături noi cu fermierii, folosind flora Islay pentru a-și infuza ginul de plante. El a ajutat la recalibrarea noțiunii despre ceea ce o distilerie poate să facă și a provocat gândirea convențională prin faptul că a fost destul de curajos să întrebe „ce este acest lucru numit whisky?” Răspunsul său: „Este incitant, este provocator, este poetic, este o distilare de locuri și oameni.” La cea de-a 50-a aniversare, a scris: „Voi continua să lucrez la un vis, urmărind curcubeie single malt în căutarea picăturii perfecte.”

 

Nașterea ideii unui gin Islay a fost amânată. Inovația a stat în centrul filozofiei „Laddie” încă de la redeschiderea distileriei, însă conceptul de distilare a unui gin într-o distilerie single malt de whisky, în Islay, era de departe o provocare. Unul dintre factorii-cheie ai succesului său a fost înțelegerea profundă de către Jim a tehnicilor de distilare și a cât de radical diferite trebuie ele să fie. Altul a fost consultarea continuă a lui Jim cu botaniștii pe specificul Islay, Richard și Mavis Gulliver, care au o înțelegere profundă a mediului și florei noastre naturale.

 

The Botanist este rezultatul fără precedent al unui know-how unic al distilatorului din Islay, combinat cu o suită de plante culese local, asamblate după multă muncă și studiu meticulos. Este una dintre cele mai frumoase realizări ale lui Jim.

 

 

PLANTELE CULESE ÎN ISLAY

 

Suntem la nesfârșit fascinați de istoria acestei insule sălbatice din Hebride, de poporul său, de istoria distilării.

Uisge beatha, acel prim alcool distilat aici de-a lungul secolelor ar fi fost o băutură alcoolică brută de casă, un alcool alb care semăna prea puțin cu invenția relativ modernă a whisky-ului single malt. Ar fi fost consumat imediat după distilare, și există indicii puternice că era aromatizat folosind plante locale. Care au fost acestea?

 

Cu această întrebare în minte, Jim McEwan s-a dus să îi întâlnească pe Richard și Mavis Gulliver, doi oameni de știință botaniști eminenți care locuiau aici pe Islay și care au introdus în patrimoniul nostru zeci de plante și ierburi locale cu istoria, aromele și mirosurile lor bogate variate.

 

Jim vorbește despre noroc. Destin. Karma.

 

Inspirat de delicatețea acestor plante extraordinare, în calitate de distilator, și-a dat seama că ele trebuie tratate cu mare grijă pentru a le convinge să-și elibereze secretele. Ele nu ar fi macerate, ci infuzate cu vaporii de distilare.

 

Se poate ca Duncan McGillivray să ne fi oferit vasul perfect cu care să facem acest lucru în vechiul alambic Lomond? Jim a început să-l modifice mult dincolo de intențiile creatorului său, introducând zeci de țevi de cupru, o cămașă de apă suplimentară și o cameră specială în brațul Lyne care să țină amestecul de plante Islay.

 

Deja funcționând la o presiune foarte scăzută, aceste modificări radicale au încetinit în continuare procesul de distilare, introducând noi căi pentru refluxul oricărui ulei greu, permițând numai aromele cele  mai fine și mai delicate să ajungă în recipientul transparent de alcool final.

Please reload

Parteneri